Maranata

Domnul nostru vine

 

 

 

 

Harul lui, a ajuns pana la mine

 

                M-am  nascut  pe 13 noiembrie 1978 in orasul Nasaud  judetul Bistrita-Nasaud, intr-o familie de credinciosi ortodocsi.                    Am fost crescuta impreuna cu ceilalti doi frati ai mei mai mult de bunici  decat de parinti, ei fiind nevoiti sa munceasca in diferite zone din tara  pentru a ne  oferii cele necesare. Asa ca am ajuns in familia bunicului  meu,  cantor la biserica ortodocsa din satul Bichigiu, foarte religios in felul  lui,  iar bunica mea  impartita toata viata ei intre biserica ortodocsa si cea  penticostala din aceeasi localitate. Fiind cea mai mare dintre cei trei frati,  bunicii ma puneau pe mine sa citesc din Biblie cu voce tare spunand ca ei  sunt batrani si nu vad bine. Si asa am ajuns pentru prima data in contact cu  Cuvantul lui Dumnezeu. Dupa ce au gasit un loc stabil, parintii  ne-au dus  si pe noi sa locuim impreuna cu ei. Spre nefericirea noastra, tatal nostru  in aceea perioada consuma foarte mult  alcool si facea scandal, iar mama  dormea mai mult pe afara decat in casa.                                                Anii au trecut si problemele s-au agravat, asa ca dupa  un timp  parintii nostrii au divortat, iar noi am crezut ca toate problemele se vor  termina aici, nu vom mai fi batuti, nu va mai fi nevoie de interventia politiei  si ca intr-adevar vom avea pace si liniste.                                             Dar n-a fost sa fie tocmai asa, pentru ca au urmat ani  foarte grei, sora  mea mai mica a fost trimisa din nou la bunici  pentru a fi crescuta acolo, iar  eu am renuntat la scoala si am inceput sa lucrez contribuind astfel la  intretinerea familiei noastre. .De multe ori am crezut ca nu sunt altceva    decat o povoara pentru familia mea, de multe ori ma gandeam sa fug de  acasa fiindca nu mai suportam situatia in care ma aflam.                               Apoi Dumnezeu m-a ajutat sa gasesc un loc de munca stabil, la o fabrica  de incaltaminte, unde castigam destul de bine si astfel puteam sa-mi ajut  familia si intr-o oarecare masura problemele financiare au fost depasite.    De multe ori imi aduceam aminte de ceea ce bunicii m-au invatat despre  Dumnezeu si am cautat sa aflu mai multe, dar oamenii din jurul meu mi-au  zis ca am innebunit si ca nu are rost sa caut un Dumnezeu care nu exista  sau chiar daca exista, nu ii pasa de mine. Am acceptat aceasta teorie pana  intr-o zi cand una dintre prietenele mele care sa convertit de putina vreme  ma intrebat: “Rodi daca mori unde ai sa iti petreci vesnicia?"  eu i-am  raspuns:  “Nu stiu, in iad nu vreau sa ajung  dar nici raiul nu il merit."      Asa ca din aceea zi a inceput sa imi vorbeasca mai mult despre Dumnezeul  ei.  Intr-o zi am acceptat invitatia ei de a merge la biserica, ajungand acolo  si ascultand predica din aceea seara, am inteles ca sunt oaia pierduta pe  care Pastorul cel bun a venit sa o caute. Din aceea zi mi-am predat viata lui  Hristos, iar dupa cateva luni am cerut botezul in apa.                          Dumnezeu a lucrat minunat  in familia  mea, ei vazand schimbarea facuta  de Dumnezeu in viata mea, au venit sa vada ce s-a intamplat cu mine, iar  mai apoi si-au predat viata in mana lui Dumnezeu,  fratele meu impreuna  cu sotia lui.  Iar bucuria mea a fost nespus de mare cand si mama mea si-a  predat viata acestui Dumnezeu minunat. Dumnezeu a lucrat si lucreaza si  acum in viata mea si stiu ca si cei din familia mea care inca nu il cunosc pe  Isus Hristos salvatorul lumii intregi, intr-o zi il vor cunoaste.              Multumesc lui Dumnezeu ca harul Lui a ajuns si pana la mine!

                                          Rodovica          Maranata Udine