Maranata

Domnul nostru vine

 

                  La Hristos am gasit fericirea adevarata

 

M-am nascut in luna iunie 1973 in orasul Satu-Mare intr-o familie obisnuita de ortodocsi, spun obisnuita pentru ca nu i-am vazut mergand la biserica, iar daca ei nu mergeau atunci eu nici atat nu mergeam si nici nu  doream sa merg.Am inceput sa cresc si sa ma dezvolt mai intai ca si copil, apoi ca adolescent intr-o familie unde nu se pomenea numele lui Dumnezeu. Dar intr-o zi s-a intamplat ceva ciudat in casa noastra, tatal meu m-a pus sa rostesc rugaciunea “Tatal nostru” nu stiu daca el o stia dar  probabil era dorinta lui de a vedea daca fiul sau de 14 ani stie aceasta rugaciune. Aceasta a fost singura mea experienta de rugaciune din copilaria mea.Am devenit adolescent si am inceput sa visez, iar in continuare as vrea sa amintesc cateva din visurile mele, visuri fara implicatia lui Dumnezeu, visuri spulberate. Primul vis a fost sa devin fotbalist, m-am inscris la un club sportiv unde am fost apreciat de unul din observatori care imi spunea ca sunt talentat, dar acest vis s-a spulberat datorita horoscopului nefavorabil, spuneau ei.Al doilea vis a fost sa am multi bani, asa ca am plecat din tara in cautarea fericirii ajungand in Iugoslavia la varsta de 17 ani. Negasind fericirea in dinarul Iugoslav m-am indreptat spre Austria cautand adevarata fericire in schilingul Austriac. Diavolul m-a purtat pe drumuri gresite care ma indepartau tot mai mult de adevarata persoana care putea sa-mi dea adevarata fericire.Dupa cca. un an m-am intors acasa pentru a satisface stagiul militar, ca doar era vorba  “ca  nu esti om daca nu ai armata facuta” Nu stiu ce om m-a facut armata dar m-am eliberat cu aceeasi dorinta de a gasii fericirea. Din nou aceleasi drumuri ale strainatatii si din nou acelas faliment fara sa gasesc ceea ce imi doream. Al treilea vis a fost acela de a gasii un anturaj mai deosebit, format din baieti versati ca doar nu-mi placea singuratatea. Am apucat un alt drum gresit, drumul  barului, unde barmanul slujitorul celui rau nu se sfia sa ma serveasca cu o politete iesita din comun. Aveam mereu locuri rezervate, fiecare pahar insemna inca o treapta in adancimea prapastiei si totusi fericirea n-am reusit s-o gasesc acolo. Anturajul de baieti versati pentru mine insemna sa fac parte dintr-o “gasca” cine cunoaste termenul “gasca” stie si ce actiuni  implica, actiuni oribile care au pus stapanire pe viata mea si de care imi e rusine acum, ajungand sa fiu cunoscut ca un element negativ de autoritati. In cautarea fericirii diavolul imi aducea mereu  noi tineri in cale spunandu-mi ca in compania lor voi fi fericit, iar lor le spunea ca in compania mea vor fi fericiti, Ce inselaciune am trait!Nu am gasit fericirea nici aici, asa ca  din nou am luat drumul occidentului unde de nenumarate ori am fost inchis din diferite motive. In anul 1999 am fost expulzat in Romania impreuna cu un coleg de al meu cu care am fost inchis, iar la intrarea in tara la aeroportul din Bucuresti am fost retinut de autoritatile romane care tinea-u tare ca eu figurez in actele lor ca decedat. Clarificarea situatiei a durat 4 ore, iar dorinta mea de a raspunde invitatiei colegului meu de a merge la o distractie la casinou  in Bucuresti a esuat. Dumnezeu a inceput sa lucreze fara ca eu sa imi dau seama.Colegul meu a plecat, iar eu am luat trenul spre Baia-Mare cu schimbare la Dej caci pe celalalt direct spre Satu-Mare il pierdusem. Aici in acest tren am vazut mana lui Dumnezeu. Pe parcursul calatoriei am ramas in compartiment cu un domn de cca. 34 de ani, ceilalti calatori coborand rand pe rand in diferite statii.Aveam la mine o sticla de coniac si doream sa-l servesc pe respectivul domn, dar  m-a refuzat politicos nefiind ceea ce eu imi doream. Dumnezeu imi iesise in cale intr-un moment crucial din viata mea, in timpul ultimei condamnari am dorit sa-mi pun capat zilelor, iar acum aveam in fata mea un teolog urcat de Dumnezeu in acelasi tren, cine stie daca nu si el a pierdut  primul tren?Refuzandu-mi oferta mea, a inceput sa-mi ofere ceea ce aveam nevoie in acel moment, ceea ce cautam defapt de multa vreme.Daca parintii mei nu mi-au vorbit de Dumnezeu, de data asta un strain a facut acest lucru, m-a indemnat doar sa spun daca vreau  dimineata, la amiaza si seara maretele cuvinte care urmau sa-mi schimbe viata “Doamne Ajuta-mi!”Am ajuns acasa la Satu-Mare unde setea dupa cunoasterea acestui “Doamne Ajuta!”isi spunea cuvantul. Am decis sa merg la biserica unde am ramas impresionat de corul de copii care au cantat deosebit in aceea seara.Avand interdictie in toata Europa imi petreceam zilele mai mult pe acasa, dar intr-o zi am primit vizita unei cersetoare si nu am putut sa-i dau mare lucru dar inainte de a ne despartii mi-a dat urmatorul sfat “Sa te feresti cand vei ajunge in occident de accidente”. In ciuda interdictiei pe care o aveam  in Europa am primit un contract de munca in Italia. Am ajuns sa lucrez la o firma unde lucrase un roman inaintea mea dar care murise intr-un accident de masina, iar atunci imediat mi-am adus   aminte de cuvintele acelei cersetoare “Sa te feresti de accidente”A inceput sa-mi fie frica si incepeam sa aud o voce care imi spunea mereu “maine vei murii”. Fiecare zi insemna un cosmar pentru mine, asa ca am inceput sa cer ajutorul lui Dumnezeu intelegand ca aceea voce este de la diavolul.Am inteles ca viata este in mana lui Dumnezeu, deci ca Dumnezeu este cel care ingaduie sa mai traiesc sau sa mor. Am inteles ca in fiecare zi depindeam de Dumnezeu si am inceput sa-l caut mai mult. Pista era din nou gresita pentru ca am inceput sa-l caut prin carti cu mintea mea, dar El nu era in cartile unde eu imi inchipuiam ca il voi gasii, l-am cautat printre prieteni si El nu era acolo, asa ca m-am decis sa-l caut pe Dumnezeu acasa la El, am aflat  ca El are o casa “BISERICA” si ca numai acolo il puteam gasii. Nu era plecat de acasa ci m-a asteptat asa cum numai El o stie face, nu m-a dat afara desi avea tot dreptul pentru ca eram un ticalos, m-a primit cu bratele deschise, nu m-a condamnat desi avea dreptul sa faca acest lucru dar El m-a iertat si mi-a dat fericirea vesnica.Acolo in casa lui Dumnezeu era pregatit un alt om , nu pe cel din tren, nu cersetoarea ci un predicator prin care El vorbea acum. Recunosteam atunci ca totul era pregatit pentru mine, Dumnezeu imi vorbea in mod direct mie, fiecare cuvant ma dadea de gol si imi spunea axact ce eram eu.Fiecare cuvant era pentru mine si nu gresea tinta pentru ca tinta eram eu. Dumnezeu nu vorbeste in  vant si nu greseste, cuvintele predicatorului erau “tu care ai incercat sa-l gasesti pe Dumnezeu cu propriile tale forte si ai vazut ca  nu reusesti, acum esti viu, iar o mana ridicata inseamna capitularea ta, predarea ta in mana acestui Dumnezeu pe care il cauti pentru ca El este aici”.L-a inceput m-am opus , chemarea se repetase de trei, patru ori, fiecare chemare descoperea omul care avea nevoie de Dumnezeu, acel om fiind eu, iar eu fiind tinta , ciocanele nu puteau sfarama o inima de piatra.Condamnarile avute nu mi-au putut schimba viata, a fost ceva care se ridicase deasupra oricarei metode de schimbare, a fost dragostea lui Dumnezeu care mai intai m-a atins apoi m-a invaluit, am cedat am ridicat mana mi-am predat inima, capitulasem, totul luase sfarsit, o alta viata incepea acum.Viata fara Dumnezeu este o viata fara scop, fara speranta, acum cu Dumnezeu am un scop stiu de ce traiesc si am o speranta.Nu l-am vazut dar stiu  si cred ca exista pentru ca il simt si cred ca  sunt o minune si ca mi-a schimbat viata. Fiecare copil se naste intr-o maternitate iar eu am fost nascut din nou in biserica lui Dumnezeu, fiecare copil are nevoie de o familie iar eu am harul sa fac parte din marea familie a lui Dumnezeu.Aici omul nou a inceput sa mearga pe drumul cel bun, aici am inceput sa pronunt minunatele cuvinte “Doamne Ajuta”. Duhul Sfant m-a convins ca sunt un pacatos ca am nevoie in fiecare zi de Dumnezeu si ca acum ma gasesc in mana lui, eram constient ca trebuie sa depun marturia publica.Schimbarea din mine trebuia marturisita public intr-o tinuta deosebita. Am decis sa ma botez si sa spun tuturor ca Isus este Domnul meu ca a murit pentru mine, ca ii apartin si ca merg cu El in cer. Intr-o sambata seara ma gandeam serios la acest lucru si am spus inaintea Domnului niste cuvinte pe care doream ca duminica dimineata sa le aud din gura pastorului.La intalnirea cu pastorul bisericii duminica dimineata am auzit aceleasi cuvinte pe care le spusesem eu inaintea Domnului, era confirmarea clara ca Dumnezeu binecuvinteaza decizia luata. A urmat ziua botezului, o zi deosebita pentru ca si eu eram  un om deosebit, aveam o inima noua , o haina noua si curata simbolul spalarii in sangele lui Hristos. M-am prezentat la botez un om mantuit, ingropat in moartea lui si dornic sa incep sa traiesc pentru El si sa-l  marturisesc public.Am devenit membru in biserica Maranata Udine Italia, aceasta fiind unica biserica in acele timpuri in Udine. Am simtit nevoia sa ma implic in lucrarea din biserica, fratii sub calauzirea Duhului Sfant m-au pus in ceea mai inalta slujba “om de ordine” sau “usier”. Isus s-a nascut in iesle apoi a fost inaltat pe o cruce, iar biruinta a fost  castigata total la cruce. Smerenia este punctul de lansare spre locul unde ma vrea Dumnezeu, lucrul acesta avea sa fie confirmat de Dumnezeu atunci cand fratii m-au propus sa fac parte din echipa de misiune de evanghelizare pe strada si in piata, ajungand apoi chiar responsabilul misiunilor din piata. M-am casatorit cu Maria o sotie credincioasa, un ajutor potrivit dat de Dumnezeu, suntem binecuvantati cu doi copilasi, o fetita Beatrice si un baietel Darius. Suntem bucurosi sa facem parte din marea familie a lui Dumnezeu inca de aici de pe pamant si asteptam revenirea pe norii cerului a celui ce m-a mantuit si mi-a dat viata vesnica.Dumnezeu sa va binecuvanteze pe toti acei care treceti prin situatii asemanatoare cu a mea si sa va ajute sa gasiti adevarata fericire la crucea lui Hristos.

                                                                                                                                                                 Ghita Benzar  Maranata Udine