Marturia credintei in Isus a unui fost pagan
Ma numesc Mihail si m-am nascut in Romania intr-un orasel din Vrancea, in
anul 1980. Pentru toti acei ce cititi aceasta marturie, va rog sa reflectati la
viata voastra si la relatia pe care o aveti, sau nu o aveti cu Domnul si
Salvatorul nostru Isus Hristos.
M-am nascut intr-o familie de ortodocsi, cu numele doar de ortodocsi,
cuvantul ortodocs (dreapta credinta) un cuvant minunat si toti ar trebui sa fim
asa. O familie simpla, nici saraca nici bogata, care ne-a dat o educatie
normala din punct de vedere moral, dar fara sa fim invatati despre Dumnezeu.
Aveam 10 ani cand parintii mei au hotarat sa se desparta, contrar cuvantului
din Maleahi.2:16, tata era gelos si consuma bauturi alcolice, motivul principal
al dorintei de separe. Am dat acest exemplu biblic pentru a face diferenta
intre mintea fireasca(carnala) si ceea dupa voia lui Dumnezeu.
Au fost momente dificile in familia noastra, totusi eu si sora mea, am
continuat sa mergem la scoala, iar mie chiar imi placea sa invat. Mama m-a luat
cu ea la bunici, dar dupa o vreme m-am intors la tatal meu. Dupa 3 ani parintii
mei au divortat, ceea ce m-a facut sa sufar mult la aceea varsta frageda. Imi
amintesc ca imi ascultam parintii, si chiar ii
respectam, asa cum fac si acum, chiar daca nu eram deacord cu multe din ideile
lor.
Anii au trecut si eu am crescut in statura si gandire
(vorbesc lumeste). Scoala nu-mi mai placea, am inceput sa frecventez barurile,
discotecile, ma intorceam tot mai tarziu acasa, uneori ma duceam de la chefuri
direct la scoala, dormeam in banca si chiar prin dulapurile clasei. Am inceput
sa i-au razna, dupa ce m-am intors sa locuiesc cu mama, ca la tata nu prea
tine-a cu smecheriile. Era un om sever, nici el nu a cunoscut dragostea de
parinti, fiind crescut si el de altii, constrans sa munceasca de la 14 ani pe
santier.
Imi aduc aminte de o bataie incasata pe cand locuiam la
el, pentru ca i-am furat cateva tigari, m-a batut cu o scandura pana m-a facut
sange. La mama in schimb era multa libertate, in familia lui mama, sincer sa va
spun nu este nici un om la locul lui, toti sunt divortati si recasatoriti, unii
fac vraji (spiritism), altii isi trimit femeile sa se prostitueze.
Cat despre credinta, ei zic ca au credinta lor in icoane,
Preoti, Maica Domnului, printre care si Dumnezeu, dar de Isus nu se pomeneste
nimic.
N-am reusit sa invat nimic bun de la ei, am incercat sa ma
intorc la tata, dar nu s-a mai putut. Intre timp s-a recasatorit, iar comportamentul
meu nu mai coincidea cu mentalitatea lui. Credeam ca ma invata de bine, imi
spunea mereu: sa nu faci asa, sa nu faci
asta sau fa asa cum iti zic eu, dar niciodata nu-mi explica de ce sa nu fac asta?
Il ascultam cu atentie pentru ca imi era frica de el, iar
apoi faceam ce facea si el, fumam, consumam bauturi alcolice, ma duceam la
femei etc.
In cele din urma am fost exmatriculat de la scoala, si am
luat o cale si mai gresita. Incepusem sa ma droghez, trafic de femei, devenisem
un om sadic care se gandea la fala, nu ma mai interesa de nimeni si de nimic.
Ma imprietenisem cu interlopii Moldovei si eram mai tot timpul cu ei.
Imi placea sa ma bat prin baruri, prin discoteci, nu mai
eram interesat nici chiar de mine, uneori le spuneam golanilor ca mine nu va jucati cu dracul. Apartineam in
multe parti satanei ca sa nu zic in totalitate, dar laudat sa fie Isus Hristos
care m-a eliberat de toate aceste intinaciuni trupesti si sufletesti.
Aceasta a fost in
mare povestea mea pana la varsta de 22 de ani. Intr-o seara la discoteca am
cunoscut-o pe Gina, sotia mea, si ceva in viata mea parca a inceput sa se
schimbe, un gol pe care il aveam in inima mea s-a umplut. Aveam un nou scop in
viata, am devenit prieteni si am inceput sa ma gandesc ceva mai serios la
viata.
In anul 2004 (dupa 2 ani) mama m-a dus in Italia. Imi
doream sa muncesc, nu ma mai interesa strada si smecheriile. Am muncit ca
cioban si nu-mi era rusine, prietenii radeau de mine si-mi spuneau: tu marele smecher, golan de strada ai ajuns
sa lucrez ca cioban? Dar eu nu-i luam in seama si ma gandeam tot mai serios
la viitorul meu cu Gina. Dupa o perioada scurta am decis sa ma intorc in
Romania, unde m-am mutat la Gina acasa, avand acordul parintilor ei.
Din 2004 pana in 2006 am muncit cand prin Italia, cand
prin Romania, pe unde apucam.
In 2006 m-am intors la Milano cu inca doi prieteni de ai mei. Nu am gasit nimic de
munca, asa ca am plecat in Germania, dar
nici acolo nu am gasit nimic de lucru, asa ca ne-am intors in Italia in orasul Padova.
Acolo ne-am
intalnit cu un pungas din orasul nostru si bineinteles ca am trecut si eu la
planul doi, adica acela de a sparge, de a fura, din nou la infractiuni asa cum
faceam inainte sa o cunosc pe Gina. In decembrie 2006 am ajuns la puscarie, si
doar dupa trei zile am fost eliberat.
Pentru o perioada scurta am plecat din nou in Romania, iar
in luna ianuarie 2007 m-am reintors la treaba in Italia.
In ultima zi din
luna ianuarie am fost inchis din nou la penitenciarul din Padova. M-am cunoscut
cu multi Romani acolo, unuia intr-o cearta i-am rupt nasul, motiv pentru care
am fost transferat la inchisoarea din Verona, acolo cu m-ai multi Romani ne-am
batut cu Albanezii si in cele din urma am ajuns la o inchisoare de maxima
siguranta la Tolmezzo.
Aici era capat de drum pentru mine, condamnat la un an si
sase luni de inchisoare.
Aveam doi avocati care mereu imi promiteau ca o sa ies cat
se poate de repede, dar slavit sa fie
Domnul ca n-a fost sa fie asa! Acolo
l-am cunoscut pe Andrei un roman care avea o poveste cutremuratoare, stateam in
celule fata in fata, imi zicea ca este
pocait, imi povestea despre el si parea interesant.
Intr-o zi i-am cerut putin Biblia, avea un Nou Testament
cu putine explicatii, si am inceput sa citesc. Ceva mai stiam si eu de la
scoala, de la ora de religie, insa despre pocaiti stiam ca sunt o secta care au
doar reguli, sa nu bei, sa nu fumezi, sa
nu curvesti, dar nimic deosebit.
In timp ce citeam, incepeam sa lacrimez fara sa imi dau
seama, ceva se intampla cu mine cand citeam cuvintele Domnului Isus.
Am inceput sa ma
gandesc serios, de ce cand citesc o alta carte sau un ziar nu lacrimez, si nu
sunt miscat, dar cand citesc cuvintele acestea simple dar patrunzatoare ale
Domnului Isus plang? ceva nu e in regula imi spuneam in mintea mea. Am fost
mutat cu Andrei in celula, si n-am mai
citit Biblia, ma gandeam la condamnarea mea si la cei doi avocati care imi
promiteau mereu ca au sa ma scoata afara.
Mergeam la socialitate ( o ora si jumatate pe care
penitenciarul ti-o ofera seara pentru a vizita si alte celule), timp in care
imi faceam planuri, mult mai stricate ca inainte. Fumam mult, cateodata
consumam bauturi alcolice, dar nu eram dependent de ele. Sambata mergeam la
capela catolica din penitenciar, unde scopul nostru era sa ne intalnim cu alti
romani din inchisoare si nu sa ascultam de Dumnezeu. Intr-o sambata ne-am luat
si noi cateva Biblii romanesti de culoare verde si le-am dus cu noi lin celula.
Andrei era tot mai schimbat, citea mult, uneori nici masa nu lua, vedeam in el
ceva deosebit. Eu continuam sa pun Tara
la cale cu prietenii mei, in timp ce Andrei, cand prindea ocazia, le spunea
romanilor despre Isus Hristos.
Intr-un fel ma bucura faptul acesta, dar sincer sa fiu nu
eram interesat. Gandeam lumeste, cand faceam sport, ma uitam la bratul lui care avea 50 de cm in diametru si
totusi era un baiat cuminte. Imi povestea tot mai mult de Isus, de experientele
sale, si ma punea sa-i citesc din Biblie sub pretext ca nu prea vede sa
citeasca, ma miscau si pe mine acele cuvinte dar inca nu se produse nici o
schimbare in inima mea.
In august 2007 unul din avocatii mei a venit la mine cu o
veste minunata, la urmatoarea audienta vei fi eliberat sau in cel mai rau caz
in arest domiciliar. Inima mea cu tot cu mintea mea era deja in libertate,
aruncasem Biblia sub saltea si asteptam cu nerabdare ultima sentinta.
Credeam in Isus, dar era o credinta moarta ca aceea din
Iacov.2:19. Cand Andrei ma punea sa-i citesc, eu cautam sa fac altceva, iar el
ma mustra imediat. A ajuns si ziua mult asteptata de la
Venezia, am intrat in aula si nu-mi mai trebuia nici translator, nici chiar avocatul nu s-a mai prezentat ci a
trimis doar un loctiitor, eram sigur ca voi fi eliberat.
In urmatoarele zile intr-o liniste deplina in celula mea,
asteptam faxul pe care sa scrie ELIBERARE, insa slavit sa fie Domnul ca n-a
fost sa fie asa. Imi facusem sperante desarte, m-am simtit mai rau decat in
ziua cand am fost arestat, simteam ca trebuie sa o iau de la capat, eram un om
terminat.
Intr-o noapte s-a intamplat ceva deosebit, am auzit o voce
launtrica in inima mea care imi spunea forte:
Isus Hristos te iubeste, oprestete din alergarea ta nebuna, El te iubeste mai
mult decat poti tu cuprinde cu mintea ta, nimeni nu te poate iubi asa de mult
cum te iubeste Isus!
In acel moment am stins televizorul si m-am intors in pat
cu fata la perete, si cu o mare frica in inima mea am incercat sa adorm.
M-am trezit a doua zi un alt om, un alt Mihail. In aceea
seara m-am dus din nou la socialitate, dar se intamplase ceva cu mine, nu ma
mai simteam bine in preajma colegilor mei, nu ma mai simteam bine cand incepeau
injuraturile, vorbele porcoase, planurile murdare etc. Asteptam sa ma intorc in
celula si sa vorbesc cu Andrei, cel care imi vorbea mereu de Isus, doar ca eu
nu-l ascultam.
Imi aduc aminte de parca s-ar fi intamplat ieri, cand
gardianul a deschis poarta blindata l-am vazut pe Andrei sezand pe scaun cu
Biblia in mana. Aleluia frate i-am zis eu bucuros, trebuie sa-ti povestesc ce
mi s-a intamplat mie in noaptea trecuta, iar el avea un zambet bland, stia deja
ca Isus batuse la poarta inimii mele.
Fara sa-mi faca vreo propunere, eu din aceea seara m-am
hotarat sa merg cu el sa cant, sa ma rog,
pentru ca vroiam sa-l cunosc mai bine pe Isus. Nu mergeam in celule, dar
ne duceam intr-o sala de jocuri unde ne adunam o multime de detinuti, insa noi
incepeam sa ne rugam si sa cantam asa de tare incat ceilalti detinuti renuntau
sa mai vina la sala de jocuri. Viata mea incepuse sa se schimbe pe zi ce
trecea, aveam un scop nou, nici sora mea care ma vizita nu reusea sa inteleaga
de unde schimbarea aceasta. Vorbeam cu prietena mea Gina la telefon, si ii
spuneam ca eu il iubesc pe Isus care m-a eliberat, si ca sunt liber, insa ea
credea ca toate aceste vorbe sunt fictive, si ca spun asa doar pentru ca eu nu
vreau ca si ea sa sufere.
Abia acum dupa mai multa experienta cu Isus as putea sa
explic ce se intampla cu mine atunci, si cum Isus era viu in inima mea.
A vorbi despre Isus cu detinutii devenise scopul prioritar
al meu, o faceam in modul cel mai sincer,
pentru ca asa gaseam scris in Noul Testament. Cu timpul a devenit o
pasiune pentru mine, ma indragostisem de Isus, de cuvintele lui Isus care ma faceau
sa plang. Nu mai vroiam sa fac nimic altceva, uneori mai jucam sah cu un
chinez, caruia i-am facut cadou o Biblie in chineza, saracul mai avea 100 de
ani de puscarie, dar apoi nu mi-am gasit linistea nici acolo.
Eram tare bucuros si detinutii care ma cunosteau au facut
imediat diferenta, multumeam Domnului pentru ca am ajuns la puscarie, iar ei ma
injurau si-mi spuneau ca sunt nebun, nu reuseau sa ma inteleaga.
Sunt nebun dupa Isus, le spuneam eu, si de cand l-am
primit in viata mea sunt liber, chiar daca eram inchis inca. Ioan 8:31,32. Pe voi
ce va face fericiti? ii intrebam eu, ziua eliberarii! Aceea fericire dureaza
putin si s-ar putea sa ajungeti din nou
la inchisoare, insa fericirea care o primesti de la Isus este vesnica. Insa as
vrea sa va spun ca inca fumam la o luna dupa aceea experienta cu Isus. Andrei a
fost mutat la Firente si eu am fost insarcinat de Andrei sa conduc mica adunare
din sala de jocuri in locul sau. La inceput l-am refuzat, i-am spus sa-l lase
pe Roman un frate ucrainean, ca doar el avea mai multa experienta, a fost inchis
pentru tentativa de omor si calauza de clandesti.
Ceea ce citeam ziua in celula, seara le spuneam lor la
adunare si asa incet Domnul a binecuvantat mica adunare, de la 3 frati am ajuns in trei luni la 15
frati.
Il simteam pe Domnul tot mai prezent in viata mea, si imi
aduc aminte de frica avuta in aceea noapte cand m-a chemat Isus la El, iar acum
vedeam frica transformata in curaj, indrazneala si dragoste pentru a vorbi din
Cuvantul sau. Imi era frica sa citesc in Apocalipsa unde vorbeste Cuvantul despre
iad, insa Domnul mi-a spus sa nu am frica, deoarece El m-a salvat, m-a iertat
de toate pacatele mele, si acum sunt copilul Sau. Ne-a salvat de la moarte
vesnica Aleluia voiam sa apartin intru totul lui Hristos insa mai aveam
povara fumatului.
Aveam dorinta ca Isus sa-mi vorbeasca cu vocea si ma rugam
pentru asta, dar intr-o noapte am auzit o voce care imi spunea: Mihail, Mihail
daca vrei sa imi aparti intru totul trebuie sa lasi totul Ma trezisem tare
speriat, dar dupa scurt timp am simtit un susur bland peste mine si am adormit
din nou. Sunt experiente reale pe care le-am avut cu Domnul meu, apoi am
inceput sa ma rog ca Dumnezeu sa-mi trimita pe cineva de afara care sa ma ajute
sa inteleg mai bine Cuvantul sau.
Un african care stia ca facem biserica in sala de jocuri,
imi spune intr-o zi ca este cineva care vine din afara sa vorbeasca despre
Isus. Incredibil ! de unde stia negrul ca eu ma rog pentru asta? Am facut cerere sa pot sa stau de vorba cu
el, dar mi-au fost respinse cateva dintre ele.
In sfarsit in luna ianuarie 2008 am reusit sa stau de
vorba cu Malcolm Williss Pastorul Evanghelic care venea in fiecare miercuri
seara la inchisoare.
Tot in ianuarie 2008 am fost vizitat de unul din avocatii
mei , care mi-au fixat o alta intalnire in fata judecatorilor de la Venezia,
insa de data aceasta mi-au spus ca sansele sunt aproape inexistente. Scriu
razand acum, deoarece la primul proces mi-au garantat suta la suta eliberarea,
insa n-a fost asa. Ma rugam ca voia Domnului sa se faca in toate, oricum eram
deja liber in Hristos, nu un prizioner a
lui satan.
Dupa audienta, m-am dus la oficiul Matricola din
penitenciar si am cerut anularea celor doi avocati, nu m-am suparat pe ei, dar
avocatul meu era Isus si eu am inteles ca trebuie sa-mi ispasesc pedeapsa pana
la capat. Rom.8.18
Dupa trei luni s-a intors Andrei de la proces si s-a
bucurat pentru ca a crescut numarul detinutilor care frecventau mica bisericuta,
insa s-a intristat ca eu inca nu eram eliberat de tigara. Ca un fumator inrait,
as vrea sa va spun ca fumatul este un viciu periculos, dar n-as vrea sa ma scuz
acum, insa fumul iti distruge trupul, care trebuie sa fie Templul Duhului Sfant
1Cor.3:16,17. Andrei m-a mustrat, apoi eu i-am spus ca pot sa ma las de fumat
cand vreau eu, insa n-a fost sa fie asa, am ajuns dependent de tigara si eu cu
propriile mele forte nu reuseam sa ma las de ea.
Eram intr-o zi la poarta celulei si fumam, a inceput sa-mi
fie rau de la fum, iar atunci am auzit o voce in inima mea care imi spunea nu ai spus tu ca te lasi de fumat cand vrei
tu? De ce n-o faci? Miam dat seama ca gresisem, cu propria mea vointa nu
reuseam mai nimic. Il dadusem la o parte pe Domnul. As vrea sa-ti spun omule
care citesti aceste randuri ca cea mai mare idolatrie din viata, dumnezeul tau
poate fi chiar persoana ta insuti, daca nu renunti la tine insuti nu poti avea
o relatie cu Domnul Isus. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa te iubesti,
dar nu trebuie sa te pui niciodata
inaintea lui Isus si nici chiar un alt lucru deasupra Lui. Am ingenunchiat in
celula si i-am cerut Domnului Isus sa ma ierte, si sa ma elibereze de acesta
patima. Poate cineva va crede ca sunt exagerari ce marturisesc, dar prea putin
ma intereseaza acest lucru, insa eu nu pot sa tac stiind miracolele ce le-a
facut Isus in viata mea. Am simtit ca ceva a intrat in inima mea, nu stiu sa ma
explic, insa era ceva din Dumnezeu!, m-am ridicat de pe genunchi si i-am spus
celui de langa mine ca nu mai fumez. Bineinteles ca m-a injurat si mi-a spus ca
tocmai acum am aruncat tigara jos. Isus este viu, Aleluia!
Am iesit la aer (timpul de plimbare prin curtea temnitei)
acolo m-am intalnit cu Andrei si Roman, erau cu Bibliile deschise si ma
asteptau. Le-am povestit ce mi se intamplase, si m-au intrebat de cand nu mai
fumez, de o jumatate de ora le-am raspuns eu, bine despre asta mai vorbim de
alta data mi-au zis ei.
Aleluia ca au trecut doi ani si jumatate de atunci si eu
nu mai fumez!
Cat timp a fost plecat Andrei la procese, in celula mea am
stat cu un napolitan, nepotul unui mafiot vestit din Italia, ii vorbeam despre
Isus dar imi spunea ca sunt nebun, el imi povestea de dorintele sale de
razbunare, de reglari de conturi. De multe ori injura Biblia si nu credea in
Isus, insa dupa eliberarea mea, am primit o scrisoare care m-a informat ca
Cutolo, napolitanul s-a plecat pe genunchi inaintea lui Dumnezeu, slavit sa fie
Domnul Isus!
Pe la inceputul marturisirii v-am spus ca i-am rupt nasul
unui detinut, l-au transferat si pe el la inchisoarea din Tolmezzo, m-am
intalnit cu el din nou, insa nu Mihail batausul, ci Mihail copilul iertat de
Isus. M-am dus sa vorbesc cu el, ii era frica de mine, insa eu mi-am cerut
iertare pentru fapta comisa.
Asta face Isus, cel care era betiv, nu mai este betiv; cel
care minte, nu mai minte; cel care batea, se lasa batut. Aleluia! Pocainta nu
este o secta, si nici reguli, ci o viata traita cu Hristos! Amin.
15 iunie 2008, a fost ziua eliberarii mele, era intr-o
duminica. Inainte sa ma eliberez am stat de vorba cu Stapanul meu, cu Isus, si
l-am rugat sa ma calauzeasca in toate. Detinutii erau pusi pe avion si trimisi
in tarile de origine, aplicandu-se bineinteles interdictia de a se mai intoarce
in Italia. Planul lui Dumnezeu era sa raman in Italia si sa-l slujesc acolo,
pentru ca nici interdictie nu mi-au pus si nici nu m-au trimis acasa cu
avionul. Aleluia!
La ora actuala fac parte din biserica evanghelica italiana
din Udine, unde pastor este iubitul meu frate Malcolm Willis. Dupa sase luni de
la eliberarea mea, Gina prietena mea l-a primit pe Domnul in viata ei, tot in
aceea toamna am incheiat amandoi legamantul in apa botezului cu Domnul si
Salvatorul nostru, ne-am casatorit si as vrea sa-i multumesc lui Isus pentru
miracolul vietii mele si al familiei mele. Amin!
Un fost intemnitat de doua ori! Mihail copilul lui Hristos!
25.11.2010 Udine