Maranata

Domnul nostru vine

 

            Convertirea unui musulman la Hristos

 

Ma numesc Mohamed  si m-am nascut intr-o tara pagana din nordul Africii. Momentan locuiesc in Italia in orasul Udine.  Inainte sa-l cunosc pe Hristos am trait momente de mare suferinta, viata mea din pacate, inca de mic copil a fost una plina de suferinta, crescand pe strada, am intampinat mii de greutati, greu de descris in cuvinte.

Odata cu trecerea timpului, crestea o furie in interiorul meu si pentru a fugii de aceasta stare de furie si durere am inceput sa consum bauturi alcolice. Era un mod prin care incercam sa scap de suferinta, dar nici pe departe starea mea nu s-a inbunatatit. In cele din urma am devenit robul meu insumi, o durere greu de descris, o suferinta care arde in interiorul ei, si am inceput sa-mi urasc viata si chiar pe mine insumi.

In aceasta stare de robie mi-am petrecut cei mai frumosi ani ai vietii mele, bautura mi-a adus multe probleme: psihice, economice, de sanatate si chiar judiciare, fiind condamnat la inchisoare chiar de mai multe ori. Bautura alcolica devenind stapanul vietii mele, a vointei mele, ma simteam vinovat dar in acelas timp  victima unei forte pe care nu o puteam controla.

Era ca si cum in trupul meu locuiau doua persoane diferite, cea sanatoasa devenise sclava celei de a duoa persoane impatimite de alcool. As vrea sa va spun ca ultima condamnare pe care am avut-o, a fost pentru mine un mare castig, un castig care valora cat premiul Nobel. Ca sa fiu bine inteles, inchisoarea nu este un loc frumos, e ca si o comunitate cu regulile ei speciale, total diferite de lumea reala. Imaginati-va un om care traieste fara libertatea sa,  in jurul tau numai ziduri si beton,  pamantul si iarba e doar un vis care devin  pretios ca si diamantul. Timpul nu trece deloc,  minutele devin ore, nu i-as dori sa ajunga acolo nici celui mai mare dusman al meu.

La inceputul ultimei mele condamnari, traiam foarte izolat, inchis in durerea si suferinta mea, fara sa vorbesc cu cineva de starea mea disperata. Nu vedeam nici o solutie la disperarea mea, asa ca m-am gandit chiar sa ma sinucid. Dar reuseam in disperarea mea sa aud o voce launtrica care imi spunea ca inainte sa-mi i-au viata ar trebui sa fac ceva.

Dupa ceva timp l-am cunoscut pe Paolo, diaconul bisericii catolice, apoi pe Sultan Ali un detinut musulman, dar  intr-o alta zi in timp ce treceam holul inchisorii am vazut un om inalt pe care l-am intrebat cu ce ocazie in inchisoare, iar el mi-a raspuns: “Am venit sa-l marturisesc pe Isus Hristos, sunt Pastorul unei biserici evanghelice”

In acel moment am simtit ceva ce se misca in interiorul meu, desi n-am mai auzit niciodata de o astfel de biserica i-am cerut daca as putea avea o intalnire cu dansul.

Ali Sultan incerca sa-mi explice tot mai mult din Coran (biblia musulmanilor) chiar ne rugam impreuna, dar ramaneam de fiecare data nemiscat. Diaconul Paulo isi dorea si el tare mult sa ma apropiu de credinta catolica si imi vorbea despre Isus si Madona,  recunosc ca m-a invatat multe lucruri frumoase, dar eu eram nerabdator sa ma intalnesc cu Pastorul acelei biserici evanghelice. In sfarsit am reusit sa ma intalnesc cu Pastorul Willis, Pastorul bisericii evanghelice, imi aduc aminte ca am vorbit numai eu, am plans ca niciodata, iar Pastorul ma asculta cu o atentie deosebita spunandu-mi la sfarsit cateva cuvinte extraordinare: “Isus Hristos a murit pentru toti pacatosii si ca exista salvare si pentru tine” apoi mi-a citit Isaia 1:18-20. Ne-am salutat, apoi ne-am despartit nu inainte de a-mi oferi cadou o carte din Noul Testament.

M-am intors in celula mea diferit de cum am venit la intalnire, ceva incepu-se sa-mi umble prin fiecare madular al trupului meu, am inceput sa meditez la cele spuse de Pastor si parca o mica, mica luminita s-a aprins in inima mea. Nu citeam aceea carte  pentru ca nu stiam sa citesc, dar o tineam in mana, o atingeam si ma uitam cu mirare la ea.

Asteptam cu nerabdare urmatoarea intalnire cu Pastorul Willis, care mi-a adus un abecedar pt a putea invata singur sa citesc. Intr-o zi am privit coperta unei reviste pe care era desenata imaginea  unui barbat descompus in mai multe bucati, (puzle) iar dedesupt era scris “Ajutati-l sa se recompuna” imediat m-am gandit la mine, la viata mea doar ca mi se parea imposibila reconstruirea vietii mele. I-am spus Pastorului, care m-a asigurat ca Isus Hristos are puterea si dorinta sa refaca viata mea si ca El va pregatii un loc si pentru mine.

Am inceput sa ma rog la Isus sa-mi reconstruiasca viata, aceasta era dorinta mea. Apoi am inceput sa frecventez intalnirile regulate pe care le tinea Pastorul evanghelic, iar intr-o zi el imi spuse-se: Mike, astazi ti-am adus un cadou, paine si apa aratandu-mi Biblia. E un cadou din partea fratilor tai, din partea bisericii care se roaga pentru tine. A fost cel mai frumos cadou pe care l-am primit in viata mea, si acum inteleg ca era vorba despre salvarea mea, un cadou deosebit.  Am avut de multe ori probleme cu detinutii de credinta musulmana din cauza acestei Biblii, dar a inceput un proces de schimbare in interiorul meu datorita citirii acestei carti, am inceput o noua strada, nu prea stiam unde ma duce , insa ma lasam condus in voia lui Isus.  Am inceput sa lucrez la bucataria inchisorii, apoi am fost mutat intr-o celula cu un alt detinut care zicea ca familia lui e crestina si asa am reusit sa ma rog si sa citesc mai mult din Bilblie fara sa fiu deranjat de musulmani.

Intr-o noapte am visat ca eram toti detinutii in jurul unui copac mare si plin de fructe, doar ca erau crengile inalte si nu putea sa ajunga nimeni la fructe. Comandantul spunea ca daca cineva ajunge la fructe si poate sa ia din ele va fi liber. Toti detinutii incercau sa sara in sus  dar nimeni nu putea ajunge la ele, nici chiar eu. Dar deodata cineva m-a imbratisat si m-a ridicat pana sus, am luat un fruct, apoi m-a lasat jos si l-am vazut fata in fata, era Tata, m-a imbratisat si m-a sarutat. A fost cel mai frumos vis pe care l-am avut vreodata.

M-am trezit si din aceea zi am inceput sa iubesc viata, sa ma iubesc pe mine, sa-mi doresc un viitor bun, practic m-am simtit si eu important.

In mine se nastea o mare dragoste pentru Isus Hristos, iubeam Biblia si pe maestrul Isus Hristos, doctorul inimii mele, cel ce mi-a adus speranta, salvatorul meu personal. Chiar daca citesc greu, totusi apreciez cuvintele scrise in Biblie, si in felul meu inteleg fiecare cuvant scris acolo. Am reusit in sfarsit sa ma golesc de acel sac greu plin cu condamnarea pacatelor mele, care ma trageau innapoi si imi luau respiratia. Am avut obiceiul in inchisoare, atunci cand ma duceam la culcare, dupa ce citesc, sa pun biblia aproape de mine pe un scaun, s-o ating si apoi incep sa vorbesc cu Domnul meu cu cuvinte simple. Imi imaginez ca Isus vine sa se odihneasca langa mine, si in interiorul meu simt ca El ma asculta, si asa vorbesc cu El pana adorm. Apoi a doua zi ma trezeam fericit, deseori fiind intrebat de unde iti vine bucuria aceasta?, iar eu raspundeam: daca era musulman ii spuneam iubeste-l pe Dumnezeul tau, daca era crestin ii spuneam iubeste-l pe Cristosul tau.

Lucrurile au inceput sa se schimbe, bucatarul si ajutorul sau s-au eliberat, iar mie mi s-a dat responsabilitatea bucatariei pentru cca. 230 de persoane. N-am vrut sa accept datorita fricii de responsabilitate pe care o aveam mereu, dar o voce interioara  imi spunea: Mohamed accepta. Inainte sa incep la bucatarie, intotdeauna imi ridicam mainile in sus si ceream ajutorul Domnului. Detinutii si chiar comandantul inchisorii mi-au facut complimente, in mod special pentru cina de craciun, a fost pentru prima oara in viata mea cand reuseam sa fac fata unei responsabilitati. Mi-am recapatat increderea si stima in fata multor persoane si aceasta pentru mine a fost un nou inceput al vietii mele zilnice.

Am invatat in inchisoare sa studiez, si cu minimele mele capacitati chiar sa-i invat si pe altii despre Isus. I-am invatat cuvantul “Aleluia” si repetau chiar si gardienii, si detinutii musulmani, aceasta este forta lui Hristos pe care eu am intalnit-o.

Chiar inainte sa-mi ispasesc pedeapsa, eu deja eram liber in interiorul meu, ma vedeam ca o persoana noua, renascuta cum nu mi-am imaginat vreo data.  Hristos m-a eliberat deja, m-a iertat si mi-a dat o noua speranta.

Cine poate sa transforme o persoana disperata, ignoranta, plina de ura pt ea insasi, fara dragoste,   intr-o persoana noua, capabila sa gaseasca o noua speranta, cu incredere si dragoste pentru viata, chiar daca trecutul a lasat multe urme. Numai Isus poate sa o faca. Glorie lui Dumnezeu!

As vrea sa-i multumesc diaconului Paolo, care m-a invatat multe lucruri bune. Intr-una din zile  el mi-a pus urmatoarea intrebare: Mohamed! Tu ai iertat in viata ta? Iar eu am raspuns sigur ca da, si m-a intrebat a doua oara: Ai iertat cu adevarat din toata inima? Dupa aceasta ultima intrebare am inceput sa cuget adanc la aceste cuvinte si mi-am dat seama ca nu i-am iertat inca pe toti din toata inima. Am reusit sa iert persoane care mi-au facut mult rau inca de cand eram copil, mai mult rau decat va puteti imagina vreodata. Nu a fost usor pentru nimic.

La inceput am crezut ca iertandu-i pe ei le fac lor favoruri pe care nu le merita, insa cand am reusit sa iert cu adevarat mi-am dat seama ca eu practic m-am eliberat de acele persoane care traiau in interiorul meu de mai bine de 36 de ani, cu amintiri urate care nu ma lasau sa ma odihnesc, sa ma bucur de pace launtrica. Am invatat de la Pastorul Willis dupa ce i-am povestit aceasta istorioara ca daca vreau sa fiu iertat de Hristos va trebui sa invat sa iert si eu pe cei ce mi-au gresit. Mohamed!  Acum a ajuns momentul sa te ierti pe tine insuti! Mi-a zis el. M-am gandit initial ca imi va fi usor, insa a fost o lupta interioara puternica, am petrecut o noapte intreaga cu amintiri urate si cu mult lacrime, insa am simtit ceva deosebit in trupul meu care urca si cobora de sus si pana jos. Nu imi venea sa cred ca ceea ce se intampla era adevarat, am simtit apoi o usurare si un corp lejer, parca eram mai tanar. Multumesc Bunului Dumnezeu care m-a binecuvantat intr-un mod deosebit.

As vrea sa multumesc in mod deosebit pastorului Willis, care pentru mine este ca un inger pazitor, in timp ce eu credeam ca viata mea este falimentara, dansul s-a straduit mult ca sa inteleg cuvantul elibarator a lui Hristos, pentru sacrificiul si sensibilitatea de care a dat dovada, pe care o poate avea numai un copil al lui Dumnezeu. Imi amintesc de cele 3 intalniri saptamanale, de studiile sale, de valorile crestine invatate de mine de la el. In sfarsit un mare, mare si sincer Multumesc lui Isus Hristos, care m-a reconstruit si am ajuns o persoana noua!

Aleluia, Glorie Lui, Cinste si Onoare Salvatorului!

 

Copilul lui Hristos          Mohamed Mike         13.11.2010 Udine

 

 Botezul in apa are loc pe 14.11.2010 in biserica penticostala italiana Udine!