Maranata

Domnul nostru vine

 

Orfan salvat de Dumnezeu

 

 

Ma numesc Bejera Ioan, mi se spune si Tutel, m-am nascut in judetul Satu-Mare in 1978, iar acum locuiesc impreuna cu familia mea  in Italia,  orasul Udine. As vrea sa marturisesc si sa multumesc lui Dumnezeu pentru felul cum El a schimbat viata mea.

M-am nascut intr-o familie de crestini ortodocsi, o familie tanara, imi aduc aminte de copilaria mea de la patru ani si jumatate, si de  fratiorul meu care avea un an si jumatate.

Anul 1982, cel mai frumos an de care imi aduc aminte din familia noastra. Locuiam in Satu-Mare si taticul era sofer pe camion, am avut frumoasa ocazie de a face o calatorie la Arad si Timisoara cu toata familia, anumite imagini mi-au ramas intiparite in minte chiar daca eram asa de mic. De mamica, imi amintesc ca ma ducea la gradinita cu bicicleta, sa ai o mama care te duce la gradinita si la scoala cred ca e o binecuvantare de la Dumnezeu. Mi-am iubit foarte mult mamica, sa ai la cine sa spui “mami si tati” cred ca intr-adevar e un har ceresc.

Numai ca, zilele frumoase au trecut repede si au venit zilele de chin si durere.

Taticului i-a placut mult bautura, imi aduc aminte de o seara cand  mamica  era nevoita sa fuga din casa, nu stiu unde a innoptat, insa imi aduc aminte ca a fost o seara neagra plina de planset pentru mine.

 In una din zile, in timp ca ma jucam cu copiii in curtea bunicii la Micula, am vazut o multime mare de oameni in curtea bunicii si pe mamica intr-un sicriu in mijlocul multimii. Am inceput sa plang intelegand ca am ramas fara cea mai draga fiinta de pe fata pamantului. L-am vazut pe taticul plangand si mangaind capul mamicii mele, dar a fost prea tarziu. Durere si chin in sufletul meu chiar de la varsta de patru ani si jumatate.

Apoi impreuna cu taticul ne-am mutat in judetul Arad, insa din cauza saraciei si a lipsei de interes pentru mine si fratiorul meu, am fost readusi de bunica noastra din nou la Satu-Mare.  Am ramas la bunica noastra care ne-a crescut asa cum a putut ea. Fiind crestini ortodocsi, bunica ne  ducea la biserica de la tara, o data pe an, de sarbatoarea pastelui. Apoi Dumnezeu a schimbat inima bunicii mele, care l-a acceptat pe Isus Hristos ca Mantuitor personal in viata ei.  Multumesc lui Dumnezeu pentru bunica mea Maria Cubas,  ea  traieste si astazi (2010),  si nu demult a implinit frumoasa varsta de 80 de ani.

 La varsta de 6 ani am fost dus la orfelinatul din Ratesti judetul Satu-Mare, si acolo intr-adevar am simtit lipsa fratiorului meu si a bunicilor mei. Aceasta perioada, departe de cei dragi ai mei, mi-a adus multa durere in suflet. Cand fratiorul meu a implinit varsta de 6 ani, a fost adus si el la acest orfelinat si faptul acesta mi-a dat putere si curaj sa merg inainte. Orfelinatul di Ratesti s-a inchis, apoi am fost transferati in localitatea Pomi intr-un alt orfelinat, aici am avut teama ca bunica pe care o iubeam si care ne iubea nu ne va mai  gasi niciodata. Dumnezeu insa a vegheat si a lucrat in viata mea folosindu-se mult de bunica, care in cele din urma a reusit sa ne transfere intr-un orfelinat  din localitatea Halmeu aproape de satul ei. Astfel reusea sa ne aduca in vacante la ea acasa.

 Era raiul pe pamant acasa la bunica in comparatie cu viata ce o traiam in orfelinat.  

In cei 12 ani petrecuti la orfelinat multe s-au mai intamplat sub ochii mei, imi aduc aminte de o seara cand l-au batut pe fratele meu de numai 7-8 anisori pe atunci, plangeam si nu puteam sa fac nimic  altceva. La minus zece grade, in plina iarna eram scosi uneori in pijamale de mai marii nostri sa facem inviorare, iar noaptea prietenii nostri soarecii se plimbau prin paturile noastre. Daca refuzam ordinele eram batut in ultimul hal, calcat cu picioarele pe burta si lovit pana tasnea sangele pe nas si nu mai puteam respira.

Cu mancarea… ce sa mai spun, eram obisnuit sa ma culc flamand, colegii cei mai mari imi mancau ce era mai bun. Satul de atata chin si batjocura, intr-o zi m-am pornit pe jos (cca 15 km) cu gand sa ajung la bunica. Inaintam incetisor pe langa liniile de tren care duceau inspre satul bunicii, cand deodata un gand in mintea mea. Pentru prima oara in viata m-am gandit sa ma sinucid, sa ma arunc sub tren, ca nici asa nu aveam mare lucru de pierdut, imi spunea gandul venit peste mine ca o sclipire intr-un moment crucial.

In acel moment mi-am adus aminte de o matusa de a mea pocaita, care imi spunea mereu ca Dumnezeu iubeste orfanii si ca Dumnezeu ma va ajuta sa ies din orfelinat si sa imi fac un rost in viata. Am trait momente de dezamagire totala, cazut in depresie de atatea ori, dar pot sa spun cu lacrimi in ochi ca in spatele tuturor acestor intamplari si a copilariei mele nefericite Dumnezeu era cu mine si cu fratele meu. Dumnezeu iubeste toti orfanii Ps.68:5 si chiar pe toti oamenii Ioan.3:16.

La varsta de 18 ani am iesit din orfelinat un hot, mi-am furat chiar pe cei mai buni prieteni ai mei, un obsedat de filme, si un tanar plin de ura pentru tatal sau, caruia ii atribuiam toata vina pentru suferintele mele din copilarie.

La 19 ani, ajutat de un verisor pocait am ajuns in Austria. Cu primi bani mi-am cumparat o masina frumoasa si am inceput sa traiesc placerile de o clipa ale pacatului.

Interesant e ca cuvintele fratelui meu, intors mai devreme la Dumnezeu, ma urmarea in orice loc. Stiu, spunea el, ca intr-o zi te vei pocai si te vei intoarce la Dumnezeu, pentru ca eu ma rog pentru tine neincetatat.

Ceva mai tarziu am ajuns in Italia, iar la varsta de 23 de ani , l-am acceptat pe Domnul Isus Hristos ca Domn si Mantuitor in viata mea, si am incheiat un legamant in apa botezului cu El.

Cu aceasta ocazie as vrea sa multumesc pastorului Copil Cornel care m-a ajutat mult in acea perioada, m-a indemnat mereu sa cred ca Isus Hristos  ma iubeste si ma iarta de toate pacatele. Luca 7:48. Acum sunt liber in Hristos, si multumesc Domnului ca nu mai sunt  rob al pacatului.

Multumesc Domnului ca m-a eliberat de obsesia filmelor, de acele imagini mizerabile din care ma hraneam odinioara.  Am fost eliberat de cea mai mare greutate ce o purtam in fiecare zi, si nu-l mai urasc pe tatal meu. Am luat legatura cu el,  i-am spus ca l-am iertat si ca ma rog pentru el, ca sa-l primeasca pe Dumnezeu in viata sa.

Dumnezeu il iubeste chiar daca a fost un betiv, chiar daca m-a abandonat de copil, Isus a murit pentru el si pentru intreaga omenire, a lasat slava cereasca si a venit jos pe pamant sa ne salveze de la moarte. S-a lasat scuipat, lovit, hulit, batjocurit, omorat luind asupra lui toate poverile pacatelor noastre. A inviat din morti si acum sta la dreapta lui Dumnezeu si mijloceste pentru noi oamenii.

Sunt cel mai fericit om din lume pentru ca nu mai sunt al nimanui, ci Dumnezeu este Tatal meu si ma iubeste, cat voi trai pe acest pamant ii voi multumi ca mi-a salvat viata si m-a primit la El asa cum eram pacatos.

 Am fost eliberat de patima hotiei, nu mai sunt un hot ci un copil a lui Dumnezeu. Acum la 32 de ani am inteles mai bine cata intristare poate sa aduca hotul, pentru ca mi s-a furat si mie masina,  pentru care am muncit cinstit si cu sudoarea fetei impreuna cu sotia mea.

Dar Dumnezeu care controleaza universul a fost bun cu mine si cu familia mea, iar masina a fost gasita si adusa inapoi acasa. 

Stiu si cred ca Isus Hristos se va intoarce sa-si rapeasca Biserica de pe pamant, apoi va face un cer nou si un pamant nou unde va domni dreptatea si bucuria.

Multumesc Domnului Dumnezeu pentru sotia mea si cei doi copii pe care El mi i-a daruit, multumesc Domnului pentru Biserica Maranata din orasul Udine, unde am crescut spiritual si unde il slujesc cu bucurie, si astept ziua cand vom fi impreuna cu El in raiul sau, o vesnicie cu Tatal, Fiul si Duhul Sfant.

Aceasta nadejde vie si speranta doresc sa ai si tu, AMIN.

 

 

Bejera Ioan          Maranata Udine             15.12.2010